Psihoterapia copilului

COPILUL

Psihoterapia copilului diferă de cea a adultului. Lucrăm împreună cu copilul prin intermediul jocului și al desenului. Jocul unui copil este o formă de comunicare a modului în care el experimentează lumea și de exprimare a dificultăților pe care le întâmpină. Suferinţa psihică se exprimă prin: tristeţe, timiditate, insomnii, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, agitaţie, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări ale comportamentului alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la școală, probleme în relațiile cu ceilalți, se comportă ca și cum ar fi mai mici sau mai mari decât sunt, indiferență pentru siguranța lor, etc.

Te-ai gândit prin ce trece copilul când?
• patintii divorțează
• merge la grădiniță
• apare enurezis-ul nocturn
• îi e teamă de întuneric
Ce înseamnă pentru el?
• începerea școlii
• moartea unui membru
• spitalizarea
• nașterea unui frate
• boala
• responsabilități în creșterea unui frate/sora

ADOLESCENTUL

Toți se adună în jurul tău cu lupa..te pun sub microscop dându-și cu părerea ce să faci, cam ce carieră e mai bine să alegi, ce prieten e potrivit pentru ține, iar tu trăiești cu frica să nu greșești, să nu dezamăgești și între timp…. cauți să te „găsești”: care ești TU, ce din ce zic EI se potrivește cu ce vrei TU?
Aveam o profesoară de biologie. …cred că a fost unul dintre primii oameni care m-a văzut..si mi-a arătat că mă apreciază. Nu genul lui taică-miu, care m-a lăsat să mă descurc cum o fi…dar după examen a venit la poarta liceului să vadă rezultatele…eu m-am dus direct la lista cu cei picați..ca să mă pregătesc să dispar în caz de….m-a strigat el, după ce m-a găsit la „admiși”; … dincolo de  supărări…și am motive..pe care poate uneori nu le spun pentru că nu găsesc limita între bun simt și ceea ce simt și decât să răbufnesc, prefer tăcerile..”

Adolescenții trece prin schimbări majore ca urmare a dezvoltării și maturizării treptate, care pot crea probleme de adaptare. Trecerea de la copil la adult, schimbările corporale, conturarea valorilor personale pot determina comportamente agresive/ auto-agresive, depresie, atacuri de panică, trăiri confuze, insuccese, dezamăgiri, anxietate etc.

Pot apărea:

1. dereglări de somn sau alimentație
2. conflicte cu familia
3. tulburări ale identităţii sexuale
4. opoziţionism
5. schimbări bruște de atitudine și de stare
6. iritabilitate
7. adicţii
8. dificultăţi de învăţare, eşec şcolar
9. stimă de sine scăzută
10. anxietate
11.gânduri suicidare

PĂRINTELE

Nu mai vorbiți aceeași limba. Îți amintești când îl duceai la grădiniță și era adormit și-l luai în brațe?…mânuțele care se întindeau după tine?…prima zi de școală, când ai simțit că o parte din ține rămâne alături de ghiozdanul mai mare decât el?…Sunt atât de departe toate acestea?

Unde e acum zâmbetul din casă? În locul lui a rămas un „bună”, un „pa” și un gol imens între ele. Uneori golul se umple de avalanșe cu decibeli înalți ce taie toate punțile spre ce a fost și parcă, spre ce va fi.

Unde se termină ceea ce vrei tu și unde începe personalitatea copilului?

Vom găsi împreună calea cea mai potrivită pentru relația voastră. Oricând, iubirea, înțelegerea și armonia pot domni în locul nervilor, frustrărilor si neînțelegerii.

 

Anunțuri