Despre fumat

Cand ne apucam de fumat?

Exista diverse momente in viata fiecaruia cand tigara isi face aparitia. Insa majoritatea persoanelor care au venit cu aceasta problema s-au apucat de fumat in adolescenta.  Ceilalti care nu s-au apucat de fumat in adolescenta isi amintesc ca au incercat o tigara cand erau stresati, in sesiuni (20-25 ani), in timpul unor perioade dificile din viata, serviciu, relatii sau stateau in apropierea cuiva fumator; (pana in 30 de ani)

Ce se intampla cand fumam?

Studiile spun ca atunci cand fumezi  nicotina ajunge in sange ceea ce determina in creier eliberarea unei substante chimice numita dopamina, considerat “hormonul placerii” cu efect analgezic. Acest lucru creeaza starea de dependenta care reprezinta 80% din adictie, conform studiilor. Restul de 20% este dat de dependenta fizica – cand nu mai fumam corpul nostru simte nevoia de nicotina. Astfel se explica „pofta de tigara” si dificultatea de a ne lasa de fumat.

 De ce fumam?

Motivele pentru care persoanele se apuca de fumat par sa fie destul de comune mai multor fumatori:- curiozitate – sa fie ca ceilalti din gasca (frati mai mari, modele etc),”cool”- par mai interesanti si maturi- socializarea (studii facute in acest sens au scos in evidenta ca in cadrul companiilor persoanele care ies la fumat au o relatie mai buna care transcende gestul in sine: ma face sa par interesanta, mai speciala, fac ceva cu mainile ( „tatal meu nu stie ca fumez si cand e de fata ma joc cu un creion pt ca simt nevoia sa fac ceva cu mainile”)- ma relaxeaza- plictiseala- asocieri cu cafea, alcool.

Toate persoanele fumatoare cu care am discutat stiau foarte bine efectele fumatului.  Si cu toate acestea in prezent dupa multi ani de fumat aveau motive similar sau altele pentru a continua acest viciu:- motiv pentru a lua o pauza- ma relaxeaza- este un moment de retragere, „momentul meu cu mine, nu simt nevoia sa vorbesc”-  o placere,  „un rasfat care compenseaza cotidianul plin de griji-  ocazii (unii fumeaza doar cand se intalnesc cu prietenii- fumatorii ocazionali)- „ideea de a fuma”.- asocieri cu cafea, alcool.Putine persoane mi-au relatat ca gustul tigarii le place; din contra, unele chiar mi-au vorbit despre un gust rau al tigarii dupa o plimbare lunga in natura sau dupa o pauza mai lunga, fara tigara.Se pare ca odata cu varsta unele motivatii au ramas (socializarea, credinta ca tigara calmeaza) si unele s-au schimbat: motiv pentru o pauza, relaxare. Este clar ca odata cu inaintarea in varsta grijile cresc si nevoia de relaxare creste proportional. Daca am asociat in adolescenta tigara cu „calmarea, relaxarea” vom continua sa fumam in situatiile stresante care la adult sunt mai des intalnite deoarece creste nivelul de responsabilizare. Din pacate s-a dovedit ca tigara nu contine nici o componenta care sa dea o stare de relaxare- este doar o asociere falsa facuta de fumatori. Nicotina stimulează glandele suprarenale care produc adrenalina determinand creşterea presiunii sângelui, accelerarea bătăilor inimii si cresterea tensiunii arteriale. Cand in corp creste nivelul de adrenalina, corpul nu are cum sa se  relaxeze.Atunci de ce atat de multi oameni cred in acest mit si ii ofera putere prin credinta (efectul placebo-” „daca fumez ma calmez”)? Intr adevar, fumatul cuprinde un ritual, o gestica si simturi care te ajuta sa te defocalizezi de pe mental (ganduri de furie, suparare etc care „cer calmare”) pe simturi si gesturi automate (aprinsul tigarii, gestul repetitiv de a o duce la gura, scuturare, stingere etc.) Gestica ajuta la eliberarea emotiilor negative, dar tot atat de bine am putea face o plimbare, gati o mancare, face curat sau alerga in acele momente: activitati care nu necesita concentrare mare si sunt compuse din deprinderi (automate) si acte constiente. Dar tigara pare mai la indemana, mai comoda, se poate fuma intr-un spatiu usor de gasit etc.

Cand ajung persoanele in terapie:

– o interventie chirurgicala urmata de interdictia medicala de a mai fuma

– aparitia unei sarcini la doamne- persoanele sunt deranjate  de mirosul care ramane impregnat pe maini, haine, masina, casa etc.

– solicitari din partea partenerului de viata

Terapia

Observam ca desi motivele sunt destul de commune multor fumatori, in terapie trebuie gasita motivatia personalizata, proprie persoanei. Terapeutul trebuie sa inteleaga ce reprezinta pentru persoana tigara. Ea devine astfel un substitut a unei lipse. Multor persoane le-a fost greu sa-mi explice nevoia pe care o suplineste tigara in prezent pentru ca ei nu privesc fumatul din acest punct de vedere, ci ca o parte a vietii lor, o parte din rutina cotidiana cum este si periatul dintilor.La cei care fumeaza de mult timp si multe tigari pe zi perioada sevrajului va fi dificila din cauza celor doua aspecte: psihic si fizic.  In cadrul terapiei vom incepe sa lucram la nivel psihic si sa intelegem nevoia, cautand o actiune/ritual/gand prin care ea sa se implineasca. Vom intelege ca tigara nu este decat un surogat. In functie de semnificatia pe care tigara o are pentru fiecare persoana, lucrul in terapie va fi in acea directie. Este bine sa pui ceva in locul ramas gol, ceva cu acelasi simbol si rezultat pentru persoana. Evident ca munca clientului nu este usoara, oamenii tind catre ce este familiar si comod, dar cu perseverenta si o reconceptualizare bine structurata rezultatele pot fi foarte bune.Studiile arata ca folosirea hipnozei pentru renuntarea la fumat are efect de doua ori mai rapid decat alte metode terapeutice, recidiva fiind mai rar intalnita. Deasemeni daca ancorarea este bine conceputa si asimilata exista sanse mai mici de recidiva.In functie de personalitatea fiecaruia si drumul parcurs in terapie au fost persoane care au hotarat cand s-au simtit pregatiti sa renunte si au renuntat a doua zi, exista persoane care au avut nevoie sa reduca tigarile treptat pana la renuntarea finala si exista persoane care au recidivat dupa un timp.Rezultatul terapiei este direct influentat de importanta motivatiei cu care vine persoana in terapie. Daca nu considera fumatul o problema majora, considera ca e un obicei controlabil, a venit pentru ca altcineva este deranjat/a de faptul ca fumeaza, nici angajamentul persoanei in terapie nu va fi complet. Cele mai bune rezulatate le au in general persoanele a caror sanatate a fost afectata sau viiroarele mamici. Este interesant sa vedem ca in fata incertitudinii vietii si a fricii ca ne putem pierde viata, devenim atat de constienti de ce am putea sa facem pentru a ne-o pastra. Deasemeni, responsabilitatea cu care mamicile abordeaza noua viata pentru care sunt capabile sa renunte la fumat ne spune multe despre puterea pe care o are fiecare in el/ea.

Si acum…o intrebare draga cititorule:” Daca maine ai afla ca sanatatea este  in pericol ce ai fi dispus sa faci?”

 

Divortul.Influente asupra partenerilor si copiilor

Căsnicia dumneavoastră nu mai merge. Pot exista probleme grave precum abuz de alcool, violența, relații extraconjugale. Sau pur și simplu lipsa de comunicare v-a făcut să vă îndepărtați unul de celălalt și nu vă mai regăsiți.

Sa iesi dintr-o relatie inseamna sa admiti ca ai gresit si poate pentru unii acest lucru se traduce cu a “nu fi in stare sa duci lucrurile la capat”, “a renunta”, “a nu fi capabil”, “a esua”, “a da gres” si nu este atat de usor de acceptat. Inseamna sa faci fata presiunii sociale, prietenilor si cunostintelor ca femeie/barbat divortat –noul statul. Un divort este asimilat cu o casnicie esuata, dar tot atat de bine ar putea insemna si o experienta din care avem de invatat si care ne-a facut sa fim ce suntem in prezent.

Este un mit ca nu divortam pentru copii. Decat un mediu nociv pentru copil este de preferat o familie monoparentala si o relatie sanatoasa.

Exista mai multe ipoteze, motive pentru care partenerii raman in relatie etc.

Ei nu pleaca pentru ca se formeaza o relatie de codependenta, nesanatoasa. Spun “nesanatoasa” pentru ca de cele mai multe ori unul dintre ei ajunge sa aiba grija si de celalalt, pe langa copii, dezvoltand un sentiment de vina daca il paraseste si invocand motive de grija care ar putea fi caracteristice pentru un adolescent (unde va sta, nu are grija de el etc). In acest fel de relatie, de codependenta el/ea este cea care ia deciziile si are grija de tot, pastrand doar niste aparente si o impresie ca imparte cu cineva grijile. Ii va gasi mereu scuze- “Nu e om rau cand nu (bea, insulta, e violent/a, inseala”..etc) si va folosi copiii ca si scuza pentru a ramane in aceasta relatie pentru ca nu se poate desprinde- “copiii au nevoie de mama/tata!”. Ii este greu si dificil, dar cumva in istoricul ei/lui stie deja cum sa faca fata acestor greutati si nu va renunta.

Partenerii nu ies din relatie pentru ca exista si o teama de singuratate, de a nu-si mai gasi un partener si un parinte bun pentru copii. Frica de singuratate, teama de nou si incertitudine, ingrijorarile financiare, statutul de divortat, vina, rusinea, esecul, temerile legate de gasirea unui partener care sa fie si „parinte” si care sa-i iubeasca copii.

Un alt caz pot fi partenerii care raman in relatii din motive financiare. Ei continua sa imparta aceeasi casa si dupa divort.

Un divort este traumatizant pentru toate persoanele implicate. Este un capitol pe care trebuie sa-l incheie si mai mult decat atat, cu acest capitol se incheie o serie de sperante, increderea ramane sub semnul intrebarii pentru relatiile viitoare. Fiecare sufera in felul sau, nu cred ca putem contoriza. Pare ciudat, dar fiecare etapa, chiar si victimizarea are scopul ei. Daca ea apare, este mai bine sa o parcurgem decat sa o inhibam si sa o renegam. Ea insasi prezinta situatia intr-un anumit fel, aduce cu sine o realitate care poate fi modificata daca schimbam “ochelarii”. “Ochelarii” miraculosi reprezinta resursele noastre prin care putem filtra o situatie si sa vedem si solutii, nu numai problemele. Ei ne vor ajuta sa intram si in alte etape ulterior, functionale si mobilizante. Este un proces complex care poate fi parcurs singur sau insotit, in terapie

In cultura noastra exista tendinta sa coalizam cu mamele pentru ca in general femeile isi exteriorizeaza sentimentele si divortul pare mai vizibil in partea lor. Apoi, lor le raman copiii si ele par sa aiba mult mai multe lucruri de facut singure. Din punct de vedere logistic, mamele care pastreaza copiii au mai multe responsabilitati. Din punct de vedere emotional, cred ca ambele parti sufera.

COPIII

Care este următorul pas, în situația în care aveți copii?

Un climat toxic (abuziv fizic sau verbal, certuri intre parinti etc.) are o influenta covarsitoare asupra copiilor. Se stie ca bazele personalitatii se formeaza in primii sapte ani, cand inconstient luam decizii despre ce este viata, cum e bine sa ne raportam la ea, cata incredere putem avea in adulti, invatam mijloace de adaptare (implicare, pasivitate, lupta- fuga etc.) Este straniu sa te gandesti ca bazele unei personalitati adulte sunt fixate pe o schema care ia nastere asa de timpuriu, dar este adevarat. Copilul vede in familie un model de relatie, comunicare, este modalitatea in care percepe si ii este transmisa iubirea (de preferat neconditionata!), intelege cum se rezolva conflictele si cine le rezolva, cum se iau decizii, cine are puterea si care sunt efectele ei in familie daca e cazul…

In cazurile copiilor veniti in terapie te uiti in primul rand la familie. Parintii nu vad tot timpul o legatura intre comportamentul copiilor si mediul de acasa. Terapia copilului incepe in primul rand cu parintii. Nu intamplator copilul este agresiv cu alti copii, nu intamplator este pasiv si retras, se supara, manios sau plange: toate acestea sunt mijloace prin care el a invatat sa se adapteze mediului de acasa, in primul rand. El ia deciziile cele mai bune pentru el, la momentul si cu mintea de atunci pentru a supravietui si a se dezvolta intr-un mediu. Daca mediul este toxic, el va invata sa se adapteze la un mediu toxic si acest model va cauta sa-l aplice si in alte medii; se va raporta la adulti in felul in care a decis ca e bine pentru el sa se adapteze acasa.

Am avut multi copii in consiliere si terapie care au venit cu aceasta problema. Ei, saracutii incercasera sa fie mai cuminti, sa vorbeasca cu mama, sa vorbeasca cu tata. Este foarte important ca ei sa inteleaga ca uneori adultii au problemele lor, fara legatura cu ei; ca parintii ii vor iubi la fel in continuare; copiii oricum simt cand lucrurile nu merg bine de aceea parintii trebuie sa vorbeasca cu ei, sa nu le ascunda divortul;

Este foarte important pentru viitorul emotional al copilului cum gestioneaza parintii divortul si etapa urmatoare. Daca copiii isi vad mereu mama/tatal plangang, aud comentarii negative la adresa tatalui/mamei, aleg sa fie de partea unuia, adunand aceeasi furie pe care o simt la cel cu care stau mai mult; isi consuma energia lor sa-si aline mama si isi asuma niste roluri prea mari pentru varsta lor. Pot deveni protectori, grijulii si pot trage “concluzii si invataminte” din aceasta experienta, de exemplu: “nu este bine sa iubesti asa mult pentru ca suferi, “barbatii /femeile sunt niste…” etc.

COPII CARE CRESC, VIITORII ADULTI CARE VOR INTEMEIA FAMILII

Relatiile ulterioare si sanatatea lor emotionala va depinde de gestionarea divortului si a relatiei urmatoare dupa acest proces. Copilaria ne influenteaza astfel ca…se poate ca mai tarziu baiatul care poate a simtit in copilarie ca trebuie sa raspunda nevoilor emotionale ale mamei, sa fie el „barbatul, protectorul”, aduna multa furie si manie. El va fugi si, cel mai probabil, va fi indisponibil in relatiile cu femeile, de teama de a nu le rani cu  furia acumulata fata de mama lui neputincioasa. Se poate ca baiatului sa-i fi lipsit prezenta masculina a tatalui, fetei sa-i fi lipsit protectia si aceste aspecte sa influenteze alegerile viitorilor parteneri si asteptarile de la acestia. Este bine sa existe o constientizare asupra acestor tipare pentru a construi o relatie sanatoasa, pentru a–si exterioriza sentimentele, pentru a-si da voie sa simta cu toata inima, pentru a lucra cu driver-ul “be strong” care apare in general pentru a se apara si a nu mai suferi si a suplini si accentua ideea ca “se descurca”. Fata poate va alege si ea, un barbat indisponibil emotional, asa cum a facut mama ei; sau ea nu va fi disponibila emotional pentru barbati. Dar fiecare personalitate este individuala  si unica si percepe intr-un fel acest proces- divortul. De exemplu, in acelasi context, aceeasi familie, fiecare copil poate reactiona diferit si trage propriile concluzii, diferite de ale celuilalt asupra evenimentelor si poate dezvolta comportamente diferite fata de acelasi eveniment. Probabil ca vor fi mai precauti in implicarea emotionala si mai constienti de existenta esecului unei relatii; mai prevazatori cand, la randul lor vor lua decizia unei casatorii.

Divorțăm sau rămânem împreună de dragul copiilor?

Cred ca exista si solutii de mijloc. Am avut in terapie cupluri care au finalizat divortand pentru ca au decis ca este mai bine pentru ei si pentru copil.  Au trecut printr-un divort in care partenerii s-au raportat matur emotional si responsabili pentru copiii lor. In acest caz parintii isi vor imparti in continuare responsabilitatile privind copiii, vor pastra o relatie decenta si prietenoasa intre ei.

Au fost si cupluri care au ramas sa construiasca, atunci cand au considerat amandoi ca se poate.

Dar intre o relatie toxica care nu se amelioreaza si o familie monoparentala, in care celalalt parinte ramane in viata copiilor sai, este indicat sa alegem ultima varianta.

 

 

Oamenii au toate resursele pentru a „functiona”

Istoria unui cal- M.Erickson

Un cal rătăcea in curtea familiei sale pe vremea când era tânăr. Calul nu avea nici un semn cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Erickson şi-a propus să-l ducă proprietarilor lui şi, în acest scop, pur şi simplu l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să-şi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe vreun câmp. Când, în sfârşit, calul a ajuns în curtea unui vecin, la câţiva kilometri distanţă, vecinul l-a întrebat pe Erickson: «Cum aţi ştiut că acest cal a plecat de aici şi că ne aparţine ?» Erickson a răspuns: «Eu nu am ştiut, dar calul, el a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac a fost să-l ţin pe drum»”

Consilierea psihologica

Ai o problema? Ce intrebare e asta? Cu totii avem probleme, asta nu inseamna ca la fiecare obstacol o sa vin sa bat la usa ta. La biroul meu am un corp cu multe sertare si atunci cand apare vreo problema e suficient sa bag mana in sertar si sa scot de acolo sablonul potrivit. Uneori poate problema e noua, nemaiintalnita si atunci e nevoie sa fac ceva ajustari ale sablonului, poate cer ajutorul colegului care are un cutter sau al colegei dragute care ma asculta mereu. Si daca nu gasesc nici un sablon potrivit in nici unul din sertare o sa-mi sun cel mai bun prieten si el o sa fie mai inspirat. Poate pur si simplu noptile urmatoare vor fi un sfetnic bun. Si daca nici asa nu merge o sa las inima sa vorbeasca si o sa fac ce simt. Dar e alegerea cea mai buna? Prietenul meu poate stii mai bine decat mine? Inconstientul poate lucra noaptea si eu sa-l inteleg ziua?

Consilierea presupune un numar de sedinte mai redus, cu scopuri bine definite, in care terapeutul asista clientul in depasirea unei crize familiale, profesionale, sociale si cauta impreuna gasirea unei solutii. Pe parcursul consilierii clientul dezvolta noi abilitati de a face fata problemelor pentru o adaptarea cat mai optima la mediu; deasemeni consilierea poate optimiza si dezvolta persoana ducand la autocunoastere.

Psihoterapia copilului

Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, nu discutam problemele, ci le exploram, lucrand impreuna cu copilul prin intermediul jocului si al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului in care acesta isi experimenteaza propria lume si de exprimare a dificultatilor pe care le intampina. Suferinţa psihică se exprimă prin: tristeţe, timiditate, insomnii, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, agitaţie, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări ale comportamentelor alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la scoala, probleme in relatiile cu ceilalti, se comporta ca si cum ar fi mai mici sau mai mari decat sunt, indiferenta pentru siguranta lor, etc.

Te-ai gandit prin ce trece copilul tau in cazul:

  • divortului
  • mersului la gradinita
  • de ce apare enuresis-ul nocturn
  • de ce ii e teama  de intuneric

Ce inseamna pentru el:

  • inceperea scolii
  • moartea unui membru
  • spitalizarea
  • nasterea unui frate
  • boala
  • responsabilitati in cresterea unui frate/sora
  • modul tau de a fi parinte (hiperprotector, autoritar, agresiv,indulgent, sever, adoptiv)

Psihoterapia adolescentului

Iti amintesti de o zi cand il duceai la gradinita si era asa de adormit ca l-ai luat in brate si l-ai dus asa pana acolo? Poate auzi si acum chicotitul lui si razi gandindu-te la ce nazbatii facea, la obrajorii bucalati, la manutele care se intindeau dupa tine sa-l iei in brate…la prima zi de scoala, cand ai simtit ca o parte din tine ramane alaturi de ghiozdanul mai mare decat el…Sunt atat de departe acestea?

Unde e acum copilul tau cel dragalas? Unde e zambetul din casa? Pentru toate acestea a ramas un „buna” si un „pa” si un gol imens intre ele. Uneori golul se umple de avalanse cu decibeli inalti ce taie toate puntile spre ce a fost si parca spre ce va fi.

Sa nu uitam de el….

Toti se aduna in jurul tau cu lupa..te pun sub microscop dandu-si cu parerea ce sa faci, cam ce cariera e mai bine sa alegi, ce prieten e potrivit pentru tine, iar tu traiesti cu frica sa nu gresesti, sa nu dezamagesti si intre timp cauti sa te gasesti, care esti tu, ce din ce zic EI se potriveste, ce vrei tu? Continuă lectura „Psihoterapia adolescentului”