Despre creier

  Structura creierului

           Creierul este alcătuit din două emisfere.
            Emisfera stângă este locul în care se află centrul limbajului, neuronii se grupează şi primesc stimuli prin sunete sau imagini (vedere) şi creează limbajul, limba vorbită şi înţelegerea limbajului. Este  analitică, logică, definindu-se prin secvenţialitate şi ordine.
            Emisfera dreaptă nu vorbeşte, dar este foarte atentă la sunete şi muzică și deţine impresiile. Cercetarea ştiinţifică a dovedit că atunci când sunt emise sunete pure şi muzică fără cuvinte, în partea dreaptă a creierului are loc o activitate mult mai intensă. Prin Scanarea PET se poate măsura consumul de glucoză din celule şi aceasta este energia primară a creierului. Emisfera dreapăa e mai deschisă paradoxalului și situațiilor noi.
Corpul Calos permite emisferei drepte să se coordoneze cu emisfera stângă şi emisferei stângi să se coordoneze cu cea dreaptă.
Dacă tăiem creierul pe jumătate se vede zona de bază, numită Creier reptilian, care este responsabil cu funcţionarea automată a corpului, inimii, respiraţiei.
Stratul aflat în partea superioară a lui este numit Creierul limbic (aici procesăm emoţiile); mai există un alt strat, tot în partea superioară, numit Neocortex.

Celula creierului este neuronul.Cercetarile efectuate au concluzionat ca există 86 de miliarde de neuroni în creierul uman. Numărul de sinapse pentru fiecare neuron din creier e de la 1.000 până la 10.000:
Celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica.
Cel mai redus sistem nervos care are doar 302 neuroni aparține viermelui plat, Caenorhabditis elegans care are o lungime de 2 mm.

Șobolanul în schimb are un număr de neuroni cu doar o mie de ori mai mic decât al omului și dispune de o capacitate remarcabilă de a învăța, potrivit unui studiu realizat de Universitatea Arkansas.
Cu cât veţi avea mai multe conexiuni, sănătatea voastră se va îmbunătăţi, veţi fi mult mai inteligenţi şi mai creativi.

Stările creierului

Procesele de recepţionare şi transmitere a informaţiilor creează un câmp electromagnetic, măsurabil prin electroencefalograma în cicli/sec.
Aceste câmpuri de unde electromagnetice pulsează încet, mediu, rapid şi ultrarapid- creierul poate atinge de la 33 cicli/sec până la 150 cicli/sec.
Stările creierului indică cât de rapid pulsează câmpul electromagnetic, ca urmare a activităţii neuronilor sau celulelor creierului. Starea Delta este asociată cu somnul, activitatea creierului este lentă, de la 0,5, până la 4 cicli/sec.
Starea Theta, de la 4 – la 8 cicli/sec este locul visării şi al viziunilor, în care nu suntem conştienţi de lumea exterioară, iar experienţa interioară devine reală şi plină de viaţă, iar sistemul nervos le interpretează ca atare.
În starea Alfa activitatea creierului se intensifică, iar atenţia începe să se îndrepte către lumea exterioară. Alfa este o stare în care sunteţi relaxaţi, dar şi conştienţi de lumea exterioară, de aceea este o stare foarte importantă în managementul stresului şi în performanţa atletică.
Alfa reprezintă puntea dintre Theta şi Beta, în starea Alfa fiind direcţionaţi către interior şi exterior.
În starea Beta (12-16 cicli/sec. sau 18-150 cicli/sec.) devenim mai conştienţi de lumea exterioară, cea din timpul activitatilor cotidiene.

Creierul si perceptiile

Reţelele neurologice definesc modul în care percepem lumea.
Dacă un grup de 10 oameni se află în aceeaşi cameră, ei sunt în aceeaşi lume fizică, dar în 10 lumi diferite, din punct de vedere perceptual– la nivelul percepţiilor, fiecare dintre noi se află în propriul său univers.
            Primim aproximativ 400 de miliarde de biti pe secunda  de informații prin cele cinci simțuri, din care aproximativ 2000 de biti trec prin constiinta noastra.
În anii ’30 Edmund Jacobson, (creatorul Tehnicii de Relaxare Progresiva pentru reducerea stresului) a descoperit ca atunci când vizualizăm mișcări fizice, la nivelul mușchilor implicați în activitatea respectivă există mișcări subtile musculare.
Ulterior, s-a descoperit că dacă se măsoară din punct de vedere electric, folosind RMN sau scannere PET ceea ce iese din creierul unei persoane atunci când privește un obiect și apoi când îsi imagineaza acel obiect, se constată că în ambele cazuri sunt active aceleași zone ale creierului. Creierul nu distinge între ceea ce vede în mediul înconjurator și ceea ce-și imaginează, dar nu știe diferența dintre acțiunea în sine făcută și acțiunea vizualizată.

Există o poveste despre o învăţătoare care preda la o şcoală din New York, dintr-o zonă foarte săracă; cei mai mulţi dintre elevii acestei şcoli nu erau admişi la liceu şi foarte puţini ajungeau la facultate, excepţie făcând copiii din clasa acestei învăţătoare. În clasa ei, majoritatea copiilor reuşeau la liceu, mergeau la facultate şi aveau succes în carieră. Consiliul profesoral a dorit să afle ce program educativ se aplica în clasa ei. Ea a răspuns că doar îi iubea pe toţi copiii, ca şi când ar fi fost copiii ei.
            Aceşti copii proveneau din familii dezbinate, sărace, cu părinţi dependenţi de droguri, dar ea nu îi lăsa să rămână în cutia perceptuală a inferiorităţii; ea avea o viziune mai elevată pentru ei, ceea ce le permitea copiilor să pătrundă într-o zonă a respectului de sine, să aibă o altă percepţie despre ei înşişi.
Modul în care ne percepem pe noi şi pe ceilalţi reprezintă are o mare influență în viața noastră.

 Despre meditatie si nu numai….

Dr. Nuberg şi a asociaţii ne-au adus mai multe informații despre o zonă a creierului care este responsabilă de spaţialitatea interioare- zona orientării. Ea se află înspre partea dorsală a creierului şi ne îndreaptă atenţia către spaţiul exterior, face o hartă a voastră, interioară, orientându-vă în spaţiu.
În timpul meditației această zonă îşi încetineşte activitatea, apoi, se opreşte și ne permite să avem percepția spaţiului interior.
Cei care meditează sunt familiarizaţi cu intensificarea activităţii creierului în stările.
Stările meditative, de profundă relaxare- Alfa şi Theta intensifică activitatea creierului și determină diminuarea secreţiei de hormoni ai stresului, scade presiunea sanguină și încetinește ritmul cardiac şi al respiraţiei,deci sunt influnțate Neocortexul, Sistemul limbic și Creierul reptilian.
Revista Academia de științe (SUA), si Le Temps (Elvetia) au publicat rezultatele experimentelor făcute de cercetătorii de la Universitatea Madison pe voluntari care practicau, sporadic sau cu regularitate, meditația (inclusiv călugări budiști) demonstrând că cei care practică zilnic, au capacitatea de a produce schimbări semnificative ale undelor, deci diverse stări de conștiință. Ei au observat ca meditația generează o coordonare puternică între diversele regiuni ale creierului, determinată de o reorganizare a conexiunilor neuronale. Ei au folosit o meditație bazată pe compasiune universală.
Starea alfa este este caracteristică meditației.
Ei au considerat ca meditația are efecte benefice asupra sănătății (în multe spitale din SUA, se practică meditația pentru gestionarea stresului cronic sau a unor forme de cancer), a deficitului de atenție și probleme legate de anxietate, reducerea tensiunii arteriale,a stresului (cu 40-50% după o lună de practicare zilnica a meditației), îmbunătățirea calității somnului; ajută echilibrarea emoțională și întărește sistemul imunitar, predispune la creativitate, dinamică și acțiune.

Creierul si muzica…..

Georgi Lozanov ( 1926-2012), psihoterapeut de origine bulgară a dezvoltat metoda de învățare rapidă, numită Sugestopedie, a șasea și cea mai nouă metodă prin care limbile straine pot fi învățate de 3-5 ori mai rapid decât prin metodele convenționale.
Predarea se face pe fond de muzica barocă sau electronică, pe un ritm de 60 bătăi pe secundă. Informațiile sunt citite studenților în ritm de 4, 8 sau 12 bătăi, 8 fiind mai frecvent. Tonul vocii se schimbă pentru fiecare ,,bucată” de informație, reducând plictiseala.
Tom Kenyon, muzician inițial, iar apoi psihoterapeut a inceput sa lucreze folosind muzica şi  compunând muzică pentru clienţii săi în cadrul procesului psihoterapeutic. În 1983, a pus bazele Cercetării Acusticii Creierului, luând naștere tehnologia psiho-acustică, folosită acum în toată lumea. El este creatorul colecţiei de CD-uri destinate Cercetării Acusticii Creierului prin Programul Creierul perfect.
După 20 de ani oamenii de știință au fost de acord că folosind această tehnică se poate crește creativitatea, inteligența si se poate reduce stresul.
El a creat o serie de cd-uri cu sunete a căror frecvenţe au rolul de a crea o stare modificată, care să-i permită creierului să treacă prin diferite frecvenţe, ajungând la stările Beta, Delta și Alfa. Aceste sunete sunt preluate de către cortexul auditiv şi sunt trimise în diferite zone ale creierului. Scopul este de a crea noi reţele neurologice care determină creşterea creativităţii, inteligenţei şi realizarea stării de bine.
Există și scopuri precise ale fiecarui cd în parte- reducerea insomniei, invățarea pasivă pentru a vă învăţa creierul cum să pătrundă în interior, pentru a primi informaţii, pentru a căpăta o nouă perspectivă asupra unor probleme cu care vă confruntaţi şi a vă aduce toate aceste resurse sub formă de soluţii.
O altă categorie abordată este eliberarea de limitările psihologice, tiparele şi obişnuinţele noastre emoţionale care ne împiedică să fim mai creativi, mai inteligenţi. pentru aceasta el folosește un cd care are la bază activitatea de hipnoză medicală a Dr. Milton Erikson, folosind metaforele eriksoniene.

Creierul și vârsta….

            Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au realizat timp de trei ani un studiu corelând exercițiile fizice de semnele îmbătrânirii creierului:  “Deși nu putem afirma că exercițiile fizice reprezintă factorul cauzator al acestui studiu, știm cu siguranță că mișcarea făcută la vârsta mijlocie scade riscul de apariție al demenței odată cu îmbătrânirea”, a declarat Simon Ridley, directorul din cadrul Centrului de Cercetare al Alzheimerului din Marea Britanie.
În cadrul acestui studiu s-au scanat 638 de persoane trecute de vârsta pensionării și s-a observat că aceia care sunt activi din punct de vedere fizic nu au suferit o micșorare a creierului masivă.  Mișcarea mărește cantitatea de sânge care traversează creierul, iar oxigenul și nutrienții duc la o încetinire a preocesului de micșorare a creierului.
S-a constatat că rezolvarea cuvintelor încrucișate, cititul sau socializarea nu ajută atât de mult ca și câteva plimbări săptămânale. Materia albă a persoanele active trecute de 70 de ani avea mai puține zone deteriorate, comparativ cu persoanele sedentare și exista un nivel mai mare al materiei cenușii.
Concluzia acestui studiu a fost că exercițiile fizice efectuate de persoanele vârstnice ajută la protejarea creierului, împiedică micșorarea acestuia și totodată blochează semnele îmbătrânirii, printre care și demența.

Surse
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/121022/Creierul-uman-Lucruri-ascunse-la-o-sinapsa-distanta-de-noi.html
http://www.scientia.ro/blogul-scientiaro/3162-cai-neuroni-are-creierul-uman.html
http://destepti.ro/meditatia-si-efectele-benefice-asupra-creierului
Tom Kenyon, Programul creierului perfect

Timiditatea

Timiditatea

                    În societatea noastră timiditatea este considerată astăzi un handicap. În școală timizii evită competitiile,e vita sa-si expuna parerile. Posturile de conducere sunt vizate de cei care știu să se impună, cărora le place sa vorbească în fața colegilor. În realitate timiditatea este o anxietate legată de expunerea la anumiți factori, situații sociale, situații de performanță manifestând un comportament de evitare. Psihologul Raphael Styger susține că una din trei persoane suferă de timiditate

Tipuri de timiditate
1. Timidul propriu-zis, unde timiditatea este o caracteristică  permanentă;
2. Timidul „temporar” – care suferă de „crize” periodice de timiditate, generate  de anumite situații;
3. Timidul excesiv suferă de o formă extremă de timiditate, „sociofobie”.

 Ce simte/crede
–                frica de evaluare critică a celorlalți;
–                sentimente de rușine;
–                credințe legate de inferioritate față de alții, dacă ceilalți îi văd punctele slabe, atunci nu va mai fi plăcut,  iubit,apreciat;
–                nesiguranță în raport cu ceilalți;
–                se subevaluează;
–                disconfort in medii sociale;
–                un grad de nervozitate pentru că există un dialog în paralel pe care timidul îl are cu el la fiecare frază de tipul  “Vreau să        pot!, Trebuie să arăt că sunt bun și să fiu apreciat!”ca o goana veșnică pentru a umple zona destinată încrederii in sine și o critică constantă venită din credința că nu este bun, că e o prostie ce vrea să zică, că alții vor râde de el;
–                este frica de eșec care are proporții uriașe în viziunea sa asupra percepției celorlalți despre sine;
–                frustrat, neliniștit, nefericit.

Cauze
–                există cercetări care consideră că timiditatea se transmite genetic, părinții timizi formând copii timizi;
–                poate surveni pe parcursul creșterii datorate educației- dacă afecțiunea manifestată față de copil lipsește acesta va deveni    nesigur, aflându-se de multe ori în disconfort într-o societate; o educație prea severă poate determina deasemeni închiderea în sine și neîncredere în forțele proprii; standardele prea înalte ale părinților pot determina copilul să nu mai îndrăznească să-și exprime părerile convins că nu sunt bune;
–                eșecuri repetate sau evidențierea lor de către persoanele importante pentru ei determină scăderea stimei de sine și neîncrederea în forțele proprii:
–                etichetarea copiilor ca timizi cu o conotație negative;
–                complexul de inferioritate, Eu-l ideal nu coincide cu cel real.

 Manifestări
–                se manifestă ca o stare de autoapărare pentru timid, părând că-l ferește să primească critici de la ceilalti și                                a-și confima  astfel părerea negativă despre sine;
–                singurătate nedorita care duce la izolare;
–                fluență verbala scăzută;
–                nu ințiaza relații noi;
–                au o stare defensivă în general și pot fi atât introvertiți cât și extrovertiți;
–                extrovertiții lasă impresia că se descurcă ușor în mediul social, dar ei fac eforturi și câteodata își asumă riscuri tocmai pentru a atrage atenția și recunoașterea asupra lor;
–                neîncrederea în sine îi poate face uneori agresivi în modalitatea de a-și impune părerile;
–                de multe ori pot fi percepuți negativ de ceilalți datorită reacțiilor lor: unii aroganți că nu se implică și oamenii pot percepe că nu sunt interesati de subiectele lor, neinteresanti, fără păreri proprii, agresivi;
–                pot să se refugieze în diverse vicii pentru a nu mai simti disconfortul social și a se simti puternici: alcool, droguri, fumat;
–                reacții organice (tremurat, bâlbâiala, înroșire), boli somatice, disfuncții sexuale;
–                boli nervoase: depresie, nevroză, psihoză.

 Puncte bune ale timidului
–                o mai bună observare a celorlalți;
–                o cercetare mai profundă poate duce la invenții, având în vedere că timidul așteaptă să fie apreciat și recompensa este o recunoaștere a meritelor sale;
–                timizii preferă să comunice în scris, se exprimă mult mai bine.

 Cum lucrăm cu timizii la nivel terapeutic?
–                se lucrează la nivelul încrederii în sine, prin tehnici de întărire aEu-lui;
–                se lucrează la nivelul stimei de sine;
–                scara valorilor;
–                tehnici de relaxare, transă;
–                stabilirea situațiilor când este normal să ai emoții și când emoțiile sunt funcționale; este normal să fii timid când te afli in fața unor situații noi, stresante etc.; când devine o problemă?;
–                stabilirea unor standarde normale, nu suprarealiste- timizii au impresia că trebuie să facă lucrurile perfect; dacă nu sunt de nota 10, înseamnă că vor fi criticați;
–                expunere gradată, joc de rol.

Exercitii pentru timizi
–          pentru că ai un simt de observatie bun observă ce îi place unei pers din anturaj și gândește-te la o întrebare/subiect de discuție- ai minim o interacțiune cu o persoană noua pe zi;
–          menține interacțiunea și în zilele următoare;
–          fă intenționat o gafă mică și vezi care sunt reacțiile celorlalți pe o scară de la 1 la 10 cât e de grav;
–          ieși în oras cu colegii, nu mai refuza invitațiile găsindu-ți scuze;
–          focusează-te pe calitațile tale (chiar dacă inițial o să zici că nu ai prea multe);
–          verbalizează starea ta, spune celorlalți că ai emoții, te va relaxa;
–          când îti faci probleme ce vei raspunde la lecție, la workshop, la ședință, fii foarte atent ce vorbesc cei dinaintea ta; astfel îti va fi mai ușor să înțelegi ce trebuie să răspunzi, ce subiect se discută și nu în ultimul rând nu vei avea timp să te concentrezi asupra ta;
–          într-o conversație focusează-te pe celălalt- urmărește-i limbajul non verbal, gestica, postura, firul gândurilor;
–          notează-ti într-un jurnal ce impresie a făcut intervenția ta; ca să fii realist în evaluarea intervenției, roagă un prieten să evalueze și el situația și ăa aprecieze.

 Nu fi dezamăgit dacă faci aceste exerciții o dată și nu ocupi încă un loc în gașca preferată a clasei sau între cei care sunt invitați de manager “la o bere”. Nu trage concluzii după un timp scurt de acțiune.

Osho……

Un copil și tatăl său călătoreau cu  trenul. Călătoria trebuia să dureze circa o oră. Tatăl se așeză comod și începu  să citească o revistă. La un moment dat, copilul l-a întrerupt,  întrebandu-l:
– Tată, ce este clădirea aceea?
Tatăl se uită să vadă ceea ce i-a  arătat copilul și răspunse:
– Este o fabrică.
Începu din nou să citească, dar copilul îl întrebă:
– Tată, când ajungem?
Tatăl i-a spus că încă mai au de mers. A început din nou să citească, dar o  altă întrebare a copilului îl întrerupse, urmată apoi de alte și alte întrebări.  Tatăl, disperat, căuta un alt mod de a-l face pe copil să se distreze. Văzu în  revista pe care o citea, multe chipuri de oameni, o rupse în mai multe bucăți și  i-o dădu copilului, invitându-l să reconstruiscă acele chipuri, întocmai ca la  un joc de puzzle, după care se așeză mulțumit pe scaunul său, convins că băiatul  va fi ocupat pentru tot restul călătoriei. Continuă lectura „Osho……”

Oamenii au toate resursele pentru a „functiona”

Istoria unui cal- M.Erickson

Un cal rătăcea in curtea familiei sale pe vremea când era tânăr. Calul nu avea nici un semn cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Erickson şi-a propus să-l ducă proprietarilor lui şi, în acest scop, pur şi simplu l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să-şi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe vreun câmp. Când, în sfârşit, calul a ajuns în curtea unui vecin, la câţiva kilometri distanţă, vecinul l-a întrebat pe Erickson: «Cum aţi ştiut că acest cal a plecat de aici şi că ne aparţine ?» Erickson a răspuns: «Eu nu am ştiut, dar calul, el a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac a fost să-l ţin pe drum»”

Consilierea psihologica

Ai o problema? Ce intrebare e asta? Cu totii avem probleme, asta nu inseamna ca la fiecare obstacol o sa vin sa bat la usa ta. La biroul meu am un corp cu multe sertare si atunci cand apare vreo problema e suficient sa bag mana in sertar si sa scot de acolo sablonul potrivit. Uneori poate problema e noua, nemaiintalnita si atunci e nevoie sa fac ceva ajustari ale sablonului, poate cer ajutorul colegului care are un cutter sau al colegei dragute care ma asculta mereu. Si daca nu gasesc nici un sablon potrivit in nici unul din sertare o sa-mi sun cel mai bun prieten si el o sa fie mai inspirat. Poate pur si simplu noptile urmatoare vor fi un sfetnic bun. Si daca nici asa nu merge o sa las inima sa vorbeasca si o sa fac ce simt. Dar e alegerea cea mai buna? Prietenul meu poate stii mai bine decat mine? Inconstientul poate lucra noaptea si eu sa-l inteleg ziua?

Consilierea presupune un numar de sedinte mai redus, cu scopuri bine definite, in care terapeutul asista clientul in depasirea unei crize familiale, profesionale, sociale si cauta impreuna gasirea unei solutii. Pe parcursul consilierii clientul dezvolta noi abilitati de a face fata problemelor pentru o adaptarea cat mai optima la mediu; deasemeni consilierea poate optimiza si dezvolta persoana ducand la autocunoastere.

Psihoterapia copilului

Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, nu discutam problemele, ci le exploram, lucrand impreuna cu copilul prin intermediul jocului si al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului in care acesta isi experimenteaza propria lume si de exprimare a dificultatilor pe care le intampina. Suferinţa psihică se exprimă prin: tristeţe, timiditate, insomnii, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, agitaţie, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări ale comportamentelor alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la scoala, probleme in relatiile cu ceilalti, se comporta ca si cum ar fi mai mici sau mai mari decat sunt, indiferenta pentru siguranta lor, etc.

Te-ai gandit prin ce trece copilul tau in cazul:

  • divortului
  • mersului la gradinita
  • de ce apare enuresis-ul nocturn
  • de ce ii e teama  de intuneric

Ce inseamna pentru el:

  • inceperea scolii
  • moartea unui membru
  • spitalizarea
  • nasterea unui frate
  • boala
  • responsabilitati in cresterea unui frate/sora
  • modul tau de a fi parinte (hiperprotector, autoritar, agresiv,indulgent, sever, adoptiv)

Psihoterapia adolescentului

Iti amintesti de o zi cand il duceai la gradinita si era asa de adormit ca l-ai luat in brate si l-ai dus asa pana acolo? Poate auzi si acum chicotitul lui si razi gandindu-te la ce nazbatii facea, la obrajorii bucalati, la manutele care se intindeau dupa tine sa-l iei in brate…la prima zi de scoala, cand ai simtit ca o parte din tine ramane alaturi de ghiozdanul mai mare decat el…Sunt atat de departe acestea?

Unde e acum copilul tau cel dragalas? Unde e zambetul din casa? Pentru toate acestea a ramas un „buna” si un „pa” si un gol imens intre ele. Uneori golul se umple de avalanse cu decibeli inalti ce taie toate puntile spre ce a fost si parca spre ce va fi.

Sa nu uitam de el….

Toti se aduna in jurul tau cu lupa..te pun sub microscop dandu-si cu parerea ce sa faci, cam ce cariera e mai bine sa alegi, ce prieten e potrivit pentru tine, iar tu traiesti cu frica sa nu gresesti, sa nu dezamagesti si intre timp cauti sa te gasesti, care esti tu, ce din ce zic EI se potriveste, ce vrei tu? Continuă lectura „Psihoterapia adolescentului”

Cand cerem ajutor?

Cand cerem ajutor? Intr-un oras in care zilnic te lovesti de sute de oameni te-ai gandi vreodata ca nu ai cu cine vorbi?te-ai gandit ca ai vrea sa spui cuiva despre ce ti s-a intamplat si nu poti sau nu are cine sa te inteleaga? Sunt atatea canale in comunicare incat putem vorbi fara sa ne intelegem, ne putem intalni fara sa ne vedem? Daca ai ajuns sa deschizi aceasta pagina esti unul dintre persoanele curajoase care au indraznit sa deschida o usa chiar daca nu stiu sigur ce vor gasi. Poate esti una din persoanele norocoase care are alaturi familie si prieteni care te asculta si iti sunt alaturi; poate pana sa citesti aceste randuri ai incercat sa te vezi prin oglinda lor. Este bine sa ceri suportul celor apropiati, dar uneori, din pacate nu e suficient. Viata pare o cursa si la un moment dat s-ar putea sa te opresti ca Forest Gump si sa constati ca ai obosit, intrebandu-te daca acesta este sensul. Si? incotro sa o iei? Stii de ce n-ai mai gasit sens in ceea ce faceai pana acum? Putem incerca impreuna, umar la umar sa continuam aceasta cursa.

Ce este terapia?

Ce este? Sunt multe definitii ale psihoterapiei pe care le vei gasi desigur, in dictionar. Nu mi-am propus aici, pe acest site acest lucru. O sa-ti spun ce inteleg eu prin psihoterapie. Trebuie sa ai curaj si sa faci un pas in afara ta. E un pas urias pentru ca poate trebuie sa recunosti ca ti-e greu. E un pas mare poate pentru ca traim intr-o societate in care am fost invatati sa mergem inainte chiar daca nu mai e drumul nostru, sa nu ne punem intrebari despre ce simtim si cine suntem, sa ne definim prin intermediul jobului si pozitiei sociale si sa ne rostogolim asemnea unui val care nu stie daca a ajuns sau nu la tarm. Toti uitam sa ne intrebam din cand in cand cine suntem …pe parcursul cursei..Dupa ce ai facut acest pas s-ar putea sa trebuiasca sa vorbesti mai mult despre tine…”Ai facut acest lucru vreodata cu adevarat?” Terapia este atunci cand un om care a deschis o usa avand alaturi poate 2 prietene nu foarte dragi- Ingrijorarea si Tristetea, inchide usa ta impreuna cu Linistea si Zambetul.

Psihoterapia este un proces in care psihoterapeutul utilizeaza cunostintele sale, analiza, interpretarea si uneori sugestia pentru a ajuta oamenii sa descopere si sa rezolve diferite aspecte care le tulbura existenta de zi cu zi sau relatiile cu ceilalti. Rezolvi problemele citind o carte de specialitate sau vorbind cu un prieten ? Comportamentele, sentimentele, perceptiile nu sunt stabilite constient, nu ne angajam în comportamente distructive în mod deliberat. Cheia întelegerii acestor comportamente este inconstientul. Prin psihoterapie poti ajunge în aceasta zona. Psihoterapia este un proces de constientizare. Cu cât suntem mai putin constienti de motivele, sentimentele, gândurile, actiunile noastre, cu atât ele ne vor controla mai mult si vom ramâne blocati  în vechile pattern-uri care nu mai functioneaza.

ce este terapia?

Ce este? Sunt multe definitii ale psihoterapiei pe care le vei gasi desigur, in dictionar. Nu mi-am propus aici, pe acest site acest lucru. O sa-ti spun ce inteleg eu prin psihoterapie. Trebuie sa ai curaj si sa faci un pas in afara ta. E un pas urias pentru ca poate trebuie sa recunosti ca ti-e greu. E un pas mare poate pentru ca traim intr-o societate in care am fost invatati sa mergem inainte chiar daca nu mai e drumul nostru, sa nu ne punem intrebari despre ce simtim si cine suntem, sa ne definim prin intermediul jobului si pozitiei sociale si sa ne rostogolim asemnea unui val care nu stie daca a ajuns sau nu la tarm. Continuă lectura „ce este terapia?”