Hocus Pocus sau iluziile percepţiei

 Hocus Pocus sau iluziile percepţiei

Percepţia presupune o analiză şi o prelucrare a ceea ce vedem pe baza cunoştiinţelor anterioare. Există diferenţe între imaginea proiectată pe retină şi cea interpretată de creier.

Percepţiile depind de:

motivaţia interioară, satisfacerea unor trebuinţe- studii făcute pe subiecţi care aveau sarcina să definească niște imagini ambigue, fiind privaţi de hrană  3 ore au asociat imaginile cu produse alimentare;

– de valoarea pe care stimulul o are pentru mine, dacă este ceva ce mă interesează sau nu;

– de starea subiectului– Exemplu: percepţia timpului diferă în funcţie de starea noastră (așteptăm pe cineva nerăbdători, ni se pare că timpul trece greu/suntem la un examen și mai avem mult de scris ni se pare că timpul a trecut foarte repede);

– de factori externi: intensitatea stimulului, durata lui, (dacă e scăzută identificarea devine dificilă, dacă e crescută percepţia e ștearsă datorată saturaţiei) și frecvenţa cu care apare stimulul;

– de cunostiintele subiectului– Exemplu: ne amintim când ne uităm la o reclamă postată pe un bloc şi unele litere sunt şterse sau mai puţin luminate sau la o figură pe o revistă veche care nu e completă? Deşi nu sunt complete, mintea noastră le recunoaşte datorită funcţiilor de reconstituire; în memoria de lungă durată există scheme perceptive, modele etalon;

– de preocuparea noastă zilnică -studiile lui Gh. Zapan demonstrau că sportivii față de alte persoane apreciau cu mai multă exactitate realitatea fizică;

– de nivelul la care este analizată percepţia– percepţiile subliminale sunt cele care nu ating pragul conştient şi sunt procesate de către Subconştient. Omul percepe mai multă informație decât conştientizează; deşi din 1957 când apare conceptul în SUA, s-au făcut campanii publicitare bazate pe stimuli subliminali și dovedeau creșterea cu 18% a vânzării cafelei, 58% și floricelelor de porumb, astăzi cercetătorii au demonstrat că nici un mesaj care nu trece prin conștient nu ne poate influența să facem ceva. Fără efect au fost considerate și mesajele subliminale de pe casetele audio ascultate în timpul somnului pentru a stimula învățarea și a îmbunătăți atitudinea, tocmai pentru că ocolesc critica Conștientului.

– în funcţie de factorii perturbatori (la nivelul persoanei, obiectului sau a mediului) apar iluziile care ţin și de condiţiile de observare;

Exemplu: o iluzie care ţine de percepţia mişcării ne-o amintim din copilărie poate, când eram în tren și trenul paralel cu noi, pleca, dându-ne impresia că pleacă trenul nostru.

Astfel , apar iluziile optice, date de nişte caracteristici particulare ale desenelor; unii le-au pus pe seama reducerii formelor tridimensionale la unele bidimensionale Ne amintim de popularele imagini în care pe de o parte vezi o bătrână, pe de altă parte o tânăra sau Vasul lui Rubin, în care unii văd prima dată profilele, iar alții vasul.

Magicienii cunosc foarte bine capacitatea persoanei de a fi atentă, cum poate fi distrasă și “statisticile” conform cărora un număr mare de persoane își vor focusa atenția într-un anumit punct. Deasemenea, există un moment când spectatorii sunt relaxați și nu mai urmăresc să descopere trucul…

Strategii folosite :

  • orbirea prin neatenţie pe care o putem experimenta şi noi urmărind link-ul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=1D07neiB7HI

  • orbirea alegerii– persoanei i se dă impresia că deja a făcut o alegere, chiar începe să o justifice și să o argumenteze;
  • tehnicile de dezorientare (folosite şi de hoţii de buzunare) bazate pe activarea a două sisteme de control, unul din ele fiind mai slab la un moment dat;
  • corelarea iluzorie, conectarea greșită a două evenimente văzute ca o cauză și un efect, când ele nu sunt așa;
  • tehnică Cold reading, presupune obținerea de informații de la o persoană printr-o discuție liberă, interpretând tot ce-i oferă limbajul corpului persoanei, înfățișarea sa, răspunsurile persoanei permițându-i să-și idea seama dacă ghicitul merge în direcția bună;
  • citire subconștientă, care presupune o intuiție dezvoltată și o întâlnim și în alte meserii (poliţiști, psihologi, preoți, avocați etc);

–   în funcţie de canalul prin care primim infomațiile, există Percepţii extrasenzoriale, care se diferențiază de percepțiile normale prin faptul că informațiile vin prin alte canale decât simțurile normale. Ele sunt:

Telepatia, funcţie a Inconştientului, definită că “transmitearea gândurilor la distanţă, fără mijlocirea organelor de simt obişnuite” (DEX)

Deși Freud vorbea de telepatie ca o caracteristică primară a omului pierdută în decursul civilizării, aflăm mai multe despre telepaţi odată cu mediatizarea lui Wofl Messing, care fiind refugiat în URSS în al doilea război mondial câştigă  încrederea lui Stalin, datorită puterii cu care e înzestrat.

Studiile realizate pe animale au arătat că la ele funcționează telepatia- electroencefalograma prezenta diferențe atunci când puii animalului testat erau sacrificați, la mare distanță.

Deasemeni, G. Jung povesteşte în cartea “Amintiri, vise, reflexii” despre telapatie care apare între persoane cu o legătură afectivă puternică (el o “vede” pe mătușa sa, în noaptea în care aceasta moare; a doua zi află că a murit în jurul orei la care el “a văzut-o”)

Clarviziunea- menționată încă din 1759 datorită lui Emmanuel Swedenborg (Suedia) care a descris evoluția unui incendiu care a devastat Stockholm-ul aflându-se la 400 km distanță. Ulterior s-au confirmat cele descrise de Swedenborg.

Între anii 1950 şi 1960 un alt cunoscut clarvăzător a fost Gerald Croiset care a colaborat cu poliţia olandeză în cazurile multor persoane dispărute.

Clarviziunea a fost folosită și în războiul rece, CIA apelând la Russel Targ, de la Institutul de Cercetare Standford în Proiectul Stargate. Acesta demonstrase deja că o persoană care stătea în laborator putea descrie ceva care se află la mare distanță. El explică acest proces bazat pe Principiul non-localizării, pentru legături între lucruri care nu par să aibă legătură între ele- polarizarea unui foton se poate manifesta și la un alt foton aflat la distanță.

O altă notorietate în domeniul clarviziunii, al cărui ajutor l-a solicitat FBI este Calabrese, fondatoarea TransDimensional, care a format o echipă de specialişti în găsirea persoanelor dispărute. Ea vorbeşte despre intuiţie și primirea informaţiilor care pot apărea sub forma culorilor, a unui gust sau a unor gânduri ale persoanei asupra căreia te concentrezi.

 Precognitia este asimilată cu percepţiile metapsihice venite sub formă de viziuni, vise, presentimente despre evenimente viitoare. Istoria ne aminteşte  câteva precogniţii ale unor oameni de vază: Nostradamus care prezice viitorul omenirii; Lincoln, care vede într-un vis, cu câteva zile înainte de a fi asasinat, oameni jelindu-i moartea; Napoleon în ajunul bateliei de la Waterloo vede o pisica neagră care se așează în faţa armatei franceze. (Paranormalul- o enciclopedie a fenomenelor psihice, scrisa de Brian Inglis).

Studiată încă din 1930 în laboratorul Universităţii Duke din SUA, de către Joseph Rhine şi Louisa Rhine, apoi în 1967 de psihiatrul J. A. Barker care înființează în Marea Britanie o instituție ştiințifică – British Premonitions Bureau – unde erau centralizate informații de la persoanele ce aveau presentimente referitoare la calamități, studiile precogniţiei continuă în laboratorul din Princeton (1979)- Princeton Engineering Anomalies Research (PEAR) – destinat să studieze interacțiunile psihicului uman cu realitatea fizică (închis în 2007).

Scepticii consideră că evenimentele de pe parcursul zilei ne influenţează visele. Deasemenea ei afirmă că oamenii uită să numere și visele care prevesteau ceva și nu s-au adeverit, menționând doar atunci când ele se adeveresc.

Psihokinezia, definită ca o capacitate de a influența (de a muta, a schimba forma,  a rupe) obiectele prin puterea minții.

Fabulos este experimentul lui Uri Geller (israelian) efectuat la Naval Surface Center din Maryland, unde Uri a reușit să schimbe forma unei bare metalice cu puterea minții (în loc de o temperatura de 483 grade Celsius, cât este necesar pentru un astfel de proces).

Reclame

Un răspuns la „Hocus Pocus sau iluziile percepţiei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s