Subconstientul

Ce e subconştientul?
Dacă v-aş ruga acum să controlaţi modalitatea în care ceea ce înghiţiţi ajunge în stomac, aţi putea? Dar procesul prin care plămânii respiră, prin care inima bate ?
Dacă v-aş ruga să luaţi un obiect de pe masă dar nu înainte de a fi atent la încordarea fiecărui muşchi, la tendoane şi articulaţii aţi putea? Nu, pentru că toate aceste lucruri stau în puterea subconştientului. Când învăţăm ceva foarte bine, îl facem în mod automat: închisul uşii, de care nu ne mai amintim ulterior, condusul maşinii, devin deprinderi, astfel încât putem să facem în paralel o acţiune conştientă (să purtăm o conversaţie, de exemplu la care ne concetram şi să conducem maşină în acelaşi timp), pentru că una din acţiuni e preluată de subconştient.
Subconştientul ne vorbeşte sub forma impulsurilor, intuiţilor, presentimentelor. El nu doarme niciodată, controlând toate funcţiile corpului, astfel că organismul funcţionează perfect şi pe timpul nopţii.
Sediul lui este în sistemul simpatic cu centrul în plexul solar, iar al conştientului este sistemul cerebrospinal.

Capacităţile subconştientului
Subconştientul asigură şi controlează funcţiile biologice automate (respiraţia, bătăile inimii, digestia etc) și alte procese acțiuni care devin automate, deprinderile, fără a fi necesar să va gândiţi la ele. El are grijă să ne mentinem sănătoşi. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Când sugestiile sunt adresate direct Subconştientului, vindecarea se produce mai uşor deoarece nu există interferenţă conştientă care aduce cu sine îndoiala.
Suconstientul capteza şi înregistrează în permanentă informaţiile din jurul nostru, emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, pentru că apoi să le claseze şi să le organizeze. Păstreză în memoria sa tot ceea ce ştiţi, ce aţi învăţat, amintirile şi imaginile, pe care vi le mai amintiţi sau nu.
Există mai mult de zece miliarde de celule în creierul omului și majoritatea se găsesc în zona inconştienţă. Fiecare celulă are posibilitatea de a înregistra în jur de 100 000 de coduri, care corespund unor bucăţi de informaţie.
Un om de treizeci de ani acumulează în jur de trei trilioane de amintiri înscrise în subconştient.
Ni se tot zice să gândim pozitiv. Dar gândirea pozitivă ascunde teama de a gândi negativ, iar teama este ceea ce simte şi va reflecta subconştientul.
Mai simplu ar fi să ne gândim că subconştientul stochează toate amintirile şi lucrează cu toate gândurile noastre, le preia, iar dacă ele sunt mereu negative, depreciative, el acţionează în consecinţă.
Vi s-a întâmplat vreodată să nu găsiţi soluţia la o problema şi a două zi să apară pur şi simplu că fiind foarte simplă? V-aţi gândit cine e responsabil pentru acest success? Subconştientul, care nu doarme niciodată.
Imaginaţia îşi are sediul în subconştient.

Cum funcţionează subconştientul
Credinţele noastre sau cele acceptate de la alţii, cele din mediul familial şi social, ce am crezut de-a lungul vieţii nostre, ceea ce s-a stocat în perioada copilăriei (e cea mai vulnerabilă etapă pentru dezvoltarea subconştientului), alcătuiesc scheme de gândire după care operăm şi ne comportăm. Aş modifica puţin cuvintele lui Descartes -„Cuget, deci exist” spunând: cum gândesc, aşa exist, căci devenim şi trăim după ceea ce gândim.
Am putea face o pauză şi un exerciţiu: gândiţi-vă ce anume vi s-a spus în copilărie de către părinţi, învăţători, profesori, persoane pe care le-aţi admirat sau care v-au influenţat creşterea; dacă v-aţi amintit, vedeţi dacă aceste sugestii se potrivesc cu credinţele dvs. de astăzi; dacă aţi primit sugestii negative observaţi dacă comportamentul dvs. din prezent face ceva costant pentru a demonstra că persoană din trecut nu a avut dreptate;vedeţi  dacă cumva nu vă sabotați ca să-I dați dreptate, pentru că acum e déjà credința voastră si tendința e s-o apărați.
Subconştientul nu face discriminare între informaţiile primite, nu judecă, nu gândeşte şi este neutru; nu înţelege negaţia, gluma şi nu face diferenţa între perioada agitată sau momentele când suntem trişti şi debusolaţi şi gândim negativ; el preia gândurile noatre puternice făcându-le realitate, lăsând însă liberul arbitru, conştientul. El nu va şti să facă diferenţa între vis şi realitate, între un fapt imaginar şi unul trăit, şi nici între prezent şi viitor, este atemporal.

Subconştientul şi hipnoza
Între 1843-1846, când eterul nu era încă descoperit, doctorul James Esdaille, chirurg scoţian opera pacienţi sub anestezie mentală (hipnoză). I se sugera subconştientului pacientului că nu se va produce nici o infecţie. S-a constat că mortalitatea postoperatorie era foarte mică – 2% – 3% pentru acea perioada, iar bolnavii nu simţeau nici o durere.
Mai târziu, peste o sută de ani doctorul în sugestie şi hipnoză, Vladimir Gheorghiu, foloseşte hipnoza în intervenţii dentare.
Miturile despre hipnoză nu încetează să ne uimească. Un client m-a întrebat dacă există posibilitatea să nu se mai trezească din hipnoză. I-am arătat ultimul client care dormea în cabinet de un an. Glumesc, nu am făcut asta!
Hipnoza este modalitatea prin care putem să ne adresăm subconştientului, să-I dăm sugestii utile nouă. Acest lucru nu înseamnă anihilarea completă a conştientului, ci încetinirea activităţii sale. Ştim cu toţii cât de greu este să oprim şirul gândurilor, conştientul trebuie să fie mereu preocupat de ceva. Dar în timpul hipnozei atenţia pentru lumea externă se îngustează.
Să ne amintim un moment când eram atât de atenti la un film încât cineva din camera ne striga şi nu l-am auzit…sau ascultam o melodie şi am uitat să coborâm unde trebuia, acestea sunt tot un fel de transe şi îngustări ale câmpului conştiinţei.
Deasemeni, fiind stocate toate amintirile noastre putem prin regresie să înţelegem cauze ale unor afecte prezente, cauze pe care conştientul le-a împins dornic să le uite ( reprimarea-refularea) sau dimpotrivă să le punem într-un depozit, la un loc sigur de unde nu mai pot influenţa viaţa de zi cu zi, amintiri traumatizante, prin amnezie.
Putem identifica rădăcinile ticurilor, anxietăţilor sau obiceiurilor care astăzi ne sunt defavorabile şi să înţelegem mecanismul lor.
Pentru că e sediul imaginaţiei, iar imaginaţia este mai tare decât voinţa, putem proiecta prin progresie ceea ce dorim pentru noi în viitor, fie cel apropiat, un examen, fie unul mai îndepărtat.
Dacă aţi vizionat “Titanicul” aş dori să aveţi o viziune cu imaginea icebergului al cărui vârf se vedea puţin şi îl vom asemui cu Conştientul şi ceea ce nu se vedea, dar era mult mai adânc şi a fost decisiv, partea din apă, care poate fi asemuită cu Subconştientul.
Surse
Puterea extraordinară a subconstinetului, Joseph Murphy
ThomasTroward – Prelegerile de la Edinburgh asupra Ştiinţei Mentale
Hipnoză Clinică- Ion Dafinoiu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s