Timiditatea

Standard

Timiditatea

                    În societatea noastră timiditatea este considerată astăzi un handicap. În școală timizii evită competitiile,e vita sa-si expuna parerile. Posturile de conducere sunt vizate de cei care știu să se impună, cărora le place sa vorbească în fața colegilor. În realitate timiditatea este o anxietate legată de expunerea la anumiți factori, situații sociale, situații de performanță manifestând un comportament de evitare. Psihologul Raphael Styger susține că una din trei persoane suferă de timiditate

Tipuri de timiditate
1. Timidul propriu-zis, unde timiditatea este o caracteristică  permanentă;
2. Timidul „temporar” – care suferă de „crize” periodice de timiditate, generate  de anumite situații;
3. Timidul excesiv suferă de o formă extremă de timiditate, „sociofobie”.

 Ce simte/crede
–                frica de evaluare critică a celorlalți;
–                sentimente de rușine;
–                credințe legate de inferioritate față de alții, dacă ceilalți îi văd punctele slabe, atunci nu va mai fi plăcut,  iubit,apreciat;
–                nesiguranță în raport cu ceilalți;
–                se subevaluează;
–                disconfort in medii sociale;
–                un grad de nervozitate pentru că există un dialog în paralel pe care timidul îl are cu el la fiecare frază de tipul  “Vreau să        pot!, Trebuie să arăt că sunt bun și să fiu apreciat!”ca o goana veșnică pentru a umple zona destinată încrederii in sine și o critică constantă venită din credința că nu este bun, că e o prostie ce vrea să zică, că alții vor râde de el;
–                este frica de eșec care are proporții uriașe în viziunea sa asupra percepției celorlalți despre sine;
–                frustrat, neliniștit, nefericit.

Cauze
–                există cercetări care consideră că timiditatea se transmite genetic, părinții timizi formând copii timizi;
–                poate surveni pe parcursul creșterii datorate educației- dacă afecțiunea manifestată față de copil lipsește acesta va deveni    nesigur, aflându-se de multe ori în disconfort într-o societate; o educație prea severă poate determina deasemeni închiderea în sine și neîncredere în forțele proprii; standardele prea înalte ale părinților pot determina copilul să nu mai îndrăznească să-și exprime părerile convins că nu sunt bune;
–                eșecuri repetate sau evidențierea lor de către persoanele importante pentru ei determină scăderea stimei de sine și neîncrederea în forțele proprii:
–                etichetarea copiilor ca timizi cu o conotație negative;
–                complexul de inferioritate, Eu-l ideal nu coincide cu cel real.

 Manifestări
–                se manifestă ca o stare de autoapărare pentru timid, părând că-l ferește să primească critici de la ceilalti și                                a-și confima  astfel părerea negativă despre sine;
–                singurătate nedorita care duce la izolare;
–                fluență verbala scăzută;
–                nu ințiaza relații noi;
–                au o stare defensivă în general și pot fi atât introvertiți cât și extrovertiți;
–                extrovertiții lasă impresia că se descurcă ușor în mediul social, dar ei fac eforturi și câteodata își asumă riscuri tocmai pentru a atrage atenția și recunoașterea asupra lor;
–                neîncrederea în sine îi poate face uneori agresivi în modalitatea de a-și impune părerile;
–                de multe ori pot fi percepuți negativ de ceilalți datorită reacțiilor lor: unii aroganți că nu se implică și oamenii pot percepe că nu sunt interesati de subiectele lor, neinteresanti, fără păreri proprii, agresivi;
–                pot să se refugieze în diverse vicii pentru a nu mai simti disconfortul social și a se simti puternici: alcool, droguri, fumat;
–                reacții organice (tremurat, bâlbâiala, înroșire), boli somatice, disfuncții sexuale;
–                boli nervoase: depresie, nevroză, psihoză.

 Puncte bune ale timidului
–                o mai bună observare a celorlalți;
–                o cercetare mai profundă poate duce la invenții, având în vedere că timidul așteaptă să fie apreciat și recompensa este o recunoaștere a meritelor sale;
–                timizii preferă să comunice în scris, se exprimă mult mai bine.

 Cum lucrăm cu timizii la nivel terapeutic?
–                se lucrează la nivelul încrederii în sine, prin tehnici de întărire aEu-lui;
–                se lucrează la nivelul stimei de sine;
–                scara valorilor;
–                tehnici de relaxare, transă;
–                stabilirea situațiilor când este normal să ai emoții și când emoțiile sunt funcționale; este normal să fii timid când te afli in fața unor situații noi, stresante etc.; când devine o problemă?;
–                stabilirea unor standarde normale, nu suprarealiste- timizii au impresia că trebuie să facă lucrurile perfect; dacă nu sunt de nota 10, înseamnă că vor fi criticați;
–                expunere gradată, joc de rol.

Exercitii pentru timizi
–          pentru că ai un simt de observatie bun observă ce îi place unei pers din anturaj și gândește-te la o întrebare/subiect de discuție- ai minim o interacțiune cu o persoană noua pe zi;
–          menține interacțiunea și în zilele următoare;
–          fă intenționat o gafă mică și vezi care sunt reacțiile celorlalți pe o scară de la 1 la 10 cât e de grav;
–          ieși în oras cu colegii, nu mai refuza invitațiile găsindu-ți scuze;
–          focusează-te pe calitațile tale (chiar dacă inițial o să zici că nu ai prea multe);
–          verbalizează starea ta, spune celorlalți că ai emoții, te va relaxa;
–          când îti faci probleme ce vei raspunde la lecție, la workshop, la ședință, fii foarte atent ce vorbesc cei dinaintea ta; astfel îti va fi mai ușor să înțelegi ce trebuie să răspunzi, ce subiect se discută și nu în ultimul rând nu vei avea timp să te concentrezi asupra ta;
–          într-o conversație focusează-te pe celălalt- urmărește-i limbajul non verbal, gestica, postura, firul gândurilor;
–          notează-ti într-un jurnal ce impresie a făcut intervenția ta; ca să fii realist în evaluarea intervenției, roagă un prieten să evalueze și el situația și ăa aprecieze.

 Nu fi dezamăgit dacă faci aceste exerciții o dată și nu ocupi încă un loc în gașca preferată a clasei sau între cei care sunt invitați de manager “la o bere”. Nu trage concluzii după un timp scurt de acțiune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s